Povestea seamana izbitor de mult cu cea de la ANAF sector 3. Oare functionarii fac aceleasi cursuri despre organizarea activitatii si despre maniera in care trebuie sa se poarte cu, contribuabilul?
Intr-o frumoasa zi de vara, imi iau inima in dinti si purced la drum spre ANAF sector 1 in vederea reglarii fisei pe platitor. Aveam o programare facuta de cu o luna inainte. Ajung in fata usii cu pricina exact la timp, ora 10.00 stabilita de comun acord cu inspectorul pentru intalnire. In fata usii, puhoi de lume. Pe acelasi principiu nefericit, in acelasi birou sunt vreo 7 inspectori, plus sefa de birou, fiecare inspector avand repartizate cateva litere ale alfabetului.
Astept vreo 15 minute dupa care introduc gratios un cap prin deschizatura usii, pentru a vedea daca inspectoarea mea este ocupata si pentru a-i semnaliza sosirea mea. Nu deschid bine usa ca un glas rastit imi zice: inchideti usa doamna, ca se face curent! Inchid rapid usa, nu inainte de a trage o privire in viteza catre inspectoarea mea si de a ma asigura ca mi-a sesizat prezenta. Mai apuc sa observ ca este ocupata, avea “client” la birou.
Deci dupa cum ziceam, ma retrag si intreb persoanele din fata usii daca mai este cineva programat la doamna mea inspectoare. Mai multe glasuri unite parca intr-unul singur imi raspund ca nu. Ma bucura raspunsul si imi da speranta ca voi rezolva rapid.
Astept pe culoarul ingust, lipsit de aer si scaune, pret de o ora si jumatate. Muream de sete dar nu indrazneam sa plec ca nu care cumva sa intre alt nefericit in lipsa mea si sa-mi monopolizeze inspectoarea. Indraznesc intr-un tarziu sa mai strecor un cap pe usa, profitand ca un alt contribuabil iesea din birou, nu de alta dar nu vroiam sa mai fiu apostrofata si sa cad in dizgratia inspectoarelor. Surpriza! Inspectoarea avea un alt client! Nu ma intrebati cum de s-a intamplat ca habar nu am, cert este ca altcineva fusese mai norocos decat mine.
A mai trecut o jumatate de ora si cu asta rabdarea mea a ajuns la final. Am hotarat sa intru, sa ma postez langa biroul inspectoarei si sa astept acolo pana se elibereaza. Zis si facut! Intru, ma vede si surade neputincios. Ii spun ca aveam programare de acum doua ore, imi zice ca stie si ca m-a vazut dar ca nu are ce face. Cum nu are ce face? ma intreb in gand. Pai de ce m-a mai programat? Ma abtin de la comentarii suplimentare si astept cuminte sa termine treaba cu norocosul care imi pacalise vigilenta.
Nu trec cinci minute si de undeva din spatele meu aud un urlet: Va rog sa poftiti afara, imi stati in cap! Autoarea nu era alta decat directoarea biroului. In momentul acela am simtit ca mi se ridica sangele in cap, toata bunavointa si intelegerea mea s-au topit instant. M-am intors catre glasul necunoscut si cu zambetul pe buze i-am zis: nici o problema, daca ies ma duc direct la directorul Administratiei! Nu este posibil ca in conditiile in care am avut programare facuta cu o luna inainte sa vin si sa fiu pusa sa astept doua ore in fata usii. Se pare ca am nimerit cuvantul magic: director . S-a inmuiat toata si a amutit.
Dupa vreo 15 minute reusesc sa ma asez pe scaunul din fata inspectoarei. In sfarsit imi venise randul!!!
De aici incepe aventura fisei pe platitor.
Deschide fisa si observa ca lipsesc o serie de declaratii. Reproduc mai jos dialogul:
Inspectoarea: Ups! Avem probleme! Trebuie sa aduceti din nou declaratiile la inregistrat. Le-ati depus, nu?
Eu: Sigur, doamna.
Inspectoarea: Nu am cum sa va rezolv daca nu veniti cu declaratiile. Puteti sa dati o fuga sa le aduceti? Nu mai stati la rand cand va intoarceti, intrati direct. Inainte de asta treceti pe la biroul informatic sa vi le introduca in sistem si apoi fuguta inapoi la mine.
Eu: Am alta varianta? Ok, ma intorc in maxim 1 ora.
Alerg catre firma, caut declaratiile le fac copii si ma intorc cu ele in dinti. Ajung la biroul informatic, stau doar vreo 15minute la usa sa astept sa revina in birou individul care procesa declaratii. Intru si surpriza. Deschide sistemul informatic pregatit sa introduca datele si constata ca declaratiile exista!!! Nu-mi venea sa cred ca am batut drumul degeaba. Il rog sa-mi arate si mie, sa vad cu ochii mei. Intr-adevar, erau toate declaratiile inregistrate!
Ma intorc de unde am plecat, la inspectoare. Intru si mai astept pret de vreo 20 de minute pentru ca evident, nu era singura. Se elibereaza, ma asez din nou pe acelasi scaun pe care-l parasisem cu o ora si jumatate in urma si ii transmit mesajul de la colegul dansei. Imi zice ca e imposibil, deschide programul, deschide fisa si indreapta monitorul spre mine. Am facut ochii cat cepele, declaratiile nu erau!!!
Pune mana pe telefon, suna la biroul informatic, poarta o conversatie agitata cu individul care imi aratase ca exista declaratiile in sistem, termina convorbirea si cu un glas mieros imi zice: Nu va suparati pe mine ca nu am nici o vina dar trebuie sa va spun … ca nu putem regla fisa astazi! Va rugam sa reveniti intr-o alta zi pentru ca astazi are sistemul probleme! Si cand veniti data viitoare, daca vreti si fisa tiparita, va rog sa aduceti si coli de hartie.”
Am plecat alene spre casa. Nu m-am mai intors la servici in ziua aceea, era ora 17.00.
Sursa:
http://apecromania.wordpress.com/articole-3/dale-anaf-sector-1/
Autor
