Intr-o zi, ma anunta seful meu ca in 6 zile urmeaza sa participam la o licitatie. Bineinteles, prima mea grija a fost “ Certificatul fiscal”
Ma trezesc a doua zi dimineata, ma imbrac frumos, ma parfumez ( din respect pentru firma pe care o reprezint si pentru institutia publica in care urma sa intru) si ma prezint frumos cu dosarul completat cu toate actele solicitate la biroul domanei care urma sa ma ajute.
Buun, doamna imi da un formular, imi spune sa ma duc la camera x, camera y, camera z si dupa ce obtin vizele sa ma intorc la dumneaei sa-mi primeasca cererea de certificat fiscal.
Iau increzatoare foaia in brate si ma prezint la prima camera din lista si anume la declaratii fiscale. In fata respectivei camere, coada ca la carne pe vremea lui Impuscatu’. Se depuneau declaratii!
Ma asez frumos la coada, stau cuminte 1 ora si jumatate pana imi vine randul, intru in sfarsit si ma opresc in fata unui birou. Doamna binevoitoare din spatele biroului da ochii peste cap de parca ii cerusem bani din portofel si–mi spune ca acum m-am gasit sa vin cu cererea asta ? ca ea blocheaza toata coada ca sa-mi dea mie viza .
- Eu: Ma scuzati dar nu am gresit biroul? Nu la DVS. Trebuia sa ajung?
- Ea: Ba da, la mine, dar este coada mare afara si noi suntem putini.
- Eu: Dar am stat la coada o ora si jumatate!
- Ea: Da, bine, sa vedem. Va lipsesc niste declaratii!
- Eu: POFTIM?
??
- Ea: Imi pare rau, nu va pot da viza in cazul acesta.
- Eu: Dar declaratiile sunt depuse sau trimise prin posta (conform legii)
- Ea: Aaaaa, daca sunt trimise prin posta este si mai grav. Veniti cu confirmarea de primire sa vedem ce putem face.
Ies din biroul doamnei, ma duc la servici, caut confirmarile de primire si celelalte declaratii vizate chiar de catre institutia respectiva cu numar de intrare si ma indrept din nou catre institutia publica.
Stau din nou la coada, ajung iar la doamna, ii arat, intelege si le inregistreaza in sistem.
Aleluia!!!!!!!!!!!!!!
Am scapat de un birou din cele trei in nici mai mult nici mai putin de 3 ore.
Ma intrept catre biroul “ Evidenta platitori” pentru cea de-a 2-a viza.
Alta coada. De data aceasta dezorganizata, pe principiul oilor pentru ca pe usa biroului inspectorii sunt repartizati pe litere si toata lumea se imbulzeste in fata usii, fie sa vada la ce inspector trebuie sa intre, fie sa vada daca respectivul inspector este liber si il poate primi.
Ma lamuresc la cine trebuie sa astept, intreb cine este ultima persoana la rand la persoana respectiva si astept. Astept sa vina de la masa adica. Apoi mai astept putin pentru ca intre timp avea pe altcineva despre care nu aveam cunostinta pe unde a intrat, apoi am mai asteptat putin pentru ca disparuse din birou. Si disparuse de vreo trei sferturi de ora.
Au mai trecut 2 ore daca nu mai bine, pentru ca pierdusem deja notiunea timpului, tot asteptand . Intre timp, pe respectivul coridor de 1 metru si jumatate latime, printre bulucul de persoane, mai trece cate un functionar care isi face loc cu coatele si bombane ca suntem ca oile, ne impinge din stanga in dreapta pentru a-si face loc pe drumul dintre birouri. Am numarat 12 drumuri dus intors ale aceleiasi persoane printre”oile“ din fata biroului in timp ce asteptam. Deh, decat sa numar oile de la coada (scuzati, contabilii), mai bine numar drumurile functionarului public prin incapere. M-am gandit ca o fi luat masa de pranz si trebuie sa arda ceva calorii pentru ca altfel nu–mi explic de ce atata plimbatura, ca acte nu plimba…. eventual cate o cana.
Reusesc intr-un final glorios sa intru, sa-mi spuna ca am de plata 2 lei dobanzi, sa ma duc sa platesc suma la casierie si sa revin pentru viza.
Ma duc la caserie, stau la alta coada, unde un functionar imi face o chitanta, apoi la alta unde alt functionar imi ia banii (cei 2 lei). Alta jumatate de ora!
Offf picioarele mele!
Cine m-o fi pus sa–mi pun pantofi cu toc? cica din respect. Pentru cine?
Data viitoare vin in tenisi.
Ma intorc la doamna inspectoare si iau in sfarsit viza.
La cel de-al 3-lea birou a mers mai repede. A trebuit doar sa astept ca domnul de acolo sa termine de citit presa. Ce om dragut!!!! Asa da!
Dau fuga intr-un suflet la doamna care mi-a dat formularul, cu toate vizele in dinti, dar de data asta in locul parfumului meu scump apareau broboane de transpiratie, hainele aproape rupte, gleznele umflate si parul lipit de crestetul capului si obtin mult ravnitul numar de inregisrare pe cererea de certificat fiscal.
Ma duc victorioasa la birou si–mi anunt seful ca putem participa la licitatie. Nu de alta, dar daca mai stateam o jumatate de ora la usa vreunui birou, se termina programul institutiei publice si trebuia sa revin si a 2-a zi, iar in cazul acesta nu mai obtineam certificatul in timp util.
Stupoare
Seful ma intreaba : Dar tu pentru cine lucrezi ? Pentru mine sau pentru statul roman de stai program normal de lucru la institutia publica pentru un numar de inregistrare?
Sursa:
http://apecromania.wordpress.com/articole-3/dale-anaf-sector-3/
Autor
